Aucun explication...je doit vivre.

Cu maini tremurande
deschid albumul.
Cu fum de vise si-amintiri
caut raspunsuri.
Cu regrete de toamna
arunc, cuvinte pripite.
Cu resemnare
atribui suferintele destinului.
Acum stiu...
nici o impotrivire
n-ar fi putut schimba finalul.
Ca un rau ce-si urmeaza cursul
si-n calea lui ...
mangaie pietre si uda inimi
si trece...si se duce.
Si viata isi urmeaza cursul
si calatoresti pe aripile ei
si speri la contopirea in fericire
inainte de inconstient.

Trenul gandurilor.

Oameni...aglomeratie...miros de SpringTime si Mac...tipete,rasete...intrebari si glume proaste...forfota si graba...GARA.
ASTEPTI sa pleci...abia ASTEAPTA sa vii.
Si de fiecare data parca dorul a mai mare...si de fiecare data distanta e aceeasi.
Te urci in tren. Iti cauti locul ...trebuie sa fie undeva, o sa-l gasesti...te uiti pe bilet.
Privesti copiii, femeile, barbatii....se aseaza...manaca...citesc...vorbesc la telefon...asculta muzica...dorm...se uita la ceas, la tine...Fiecare are anumite asteptari. Incerci ca de fiecare data sa le ghicesti gandurile .... sa-i descoperi, privesti insistent un copil, se stramba la tine...Te ASTEPTAI la asta.
"Mami trenul asta zboara?"...."Ei cum sa zboare...Mihaita? Asta e Rapid"...
si ca o explicatie, mama baietelului cu nasul rosu si sapca de Superman, completeza: "De obicei meregem cu Personalul..."
Zambesti. Astepti sa mai zica ceva...dar nu.
Te uiti pe fereastra...ai vrea sa dormi, sa treaca timpul mai repede. Te simti parca privita, cauti ochii care te privesc...nimic...Era doar o fantezie de-a ta iti zici. (...) Sau nu?! In paralel la 2 scaune mai incolo e un individ cu parul scurt, cu o culoare splacita si buze frumos conturate. Si...desi are ochelari de soare poti sa iti dai seama ca se holbeaza la tine. Te uiti la el...insistent...isi intoarce privirea...se uita pe fereastra ....Iti place sa privesti oamenii...nu faci decat sa-i privesti. Asta crezi tu...Te HOLBEZI nu doar privesti. Si uneori e agasant...eviti sa mai faci asta, mai ales in tren...ii simti insa privirea din nou...il ignori!
Ai cartea pe brate...dar nu ai chef de citit...abia astepti sa ajungi desi stii ca lucrurile sunt aceleasi. Abia ASTEPTI sa-i privesti in toata splendoarea lor inocenta...sa-i impaci...sa le povestesti ...sa razi de povestile naive pe care le debiteaza...sa-i ajuti...sa-i intelegi...Abia ASTEPTI sa-i iubesti.
Iti explici iubirea asta...e cea mai naturala si cea de care te agati mereu ...mereu ...de care ai nevoie.
Huruitul trenului te trezeste...ajunge in gara...pleci.
Ii regasesti...ii parasesti.
Acelasi drum...acelasi huruit pe sine ce canta parca gandurile tale...doar ASTEPTARILE tale sunt altele. Te ASTEPTI sa mergi spre implinire. Te ASTEPTI ca tot ce ti-ai propus sa se implineasca...te ASTEPTI sa-ti fie rasplatite sacrificiile...te ASTEPTI sa poti face tot ce vrei.
Si ASTEPTARILE sunt doar inceputul ...Neasteptarile sunt totul. Ti se intampla lucruri neasteptate care te deprima...care te bucura...te uimesc...te fac sa-ti pui intrebari...sa speri...sa traiesti crezant totusi ca fericirea va veni atunci cand nu te astepti.
Da, neprevazutul te sperie, te atrage dar doar el te poate face mai puternica.