Ma-ntreb

Rasar seminte de ura...
Rautatea-mi imensa, incomensurabila si cotropitoarea mea rautate!
si ce-am facut?...ma-ntreb.
am dat, oferta generoasa fara pret si asteptari!
dar lasitatea si orgoliul si lipsa de cuvinte ma distruge
Vai! cum sa danseazi un vals asa usor cand sufletul e gaunos?!
Cum poti?...ma-ntreb.
Stari ciudate, contrastante...
intrebari nerostite
ma chinui sa pricep,
mi-e mila si mi-e groaza...
si ma intristeaza omul transormat...
Greseala mea o fi ca nu-nteleg....ma-ntreb...
Ca nu pot doar sa accept.
se schimba decorul cand esti dar nu existi in el!

N-avem nimic?

Aud ceasurile vietii
Aud zambete curate
Inving durerea...cu seminte
De el,de tine,de mine...
Geam de sticla sparta
Canta femeia...iubeste o floare
adora nimicul si crede ca-i mare.

Si-apoi ma trezesc
Cu ochii inchisi
ating un fior.
Zboara un dor de copil
Privesc la mine,la el si la tine
Alung din ochi o naluca
strivesc in palma o raza...
Sa fuga,
La tine,la el si la mine!

Fara zambete moarte
Le-necam in carte
Ridicand din cenusa...
O usa!
Pasim pe timp
privim pe fereastra
si peste valul de viata,
Vedem cum ne-asteapta
si fara reduceri,
primim gratis ...o VIATA
Nepretuita la mine,la el si la tine.

Usa-nchisa!

Ceasul s-a oprit! 
Usa s-a deschis...sau s-a inchis...Nu ma uitam la scari pentru ca stiam ca sunt acolo si ca trebuie sa le urmez.
Dificultatea era de fapt, ca nu stiam daca sa cobor sau sa urc.
Dificultatea era de fapt ca nu vroiam sa ies pe usa deschisa dar nu aveam de ales...

Si-am stat.
Tulburarile spiritului se amestecau cu ratiunea pusa la grea incercare.
Diferitele stari prin care treceam ma uscau de puteri, ma transformau.
Imi aminteam, imi reveneam si nu mai simteam. Nu mai simteam decat vantul care suna a gol prin usa deschisa.
Ma uitam la usa-nchisa. Cu toporul as fi sfasiat-o si i-as fi dat foc sa nu se mai inchida niciodata.

Si-am iesit. Si-am fugit pe prima scara. Credeam ca urc si ca ma departez....dar clipele ratacite-mi dovedeau ca de fapt cobor. Picioarele-mi erau amortite, gura uscata ar fi avut intrebari. Mainile goale-mi acopereau fata sa nu mai simt aerul. Oameniii fugeau pe scari...unii tot mai sus altii din ce in ce mai jos.

Eram pe prima treapta si nu stiam daca urc sau cobor. Bataile inimii se-accelerau cand priveam spre usa-nchisa. Mi-era frica sa fac un pas sa nu ma indepartez si mai mult. Urechile-mi ciulite astcultau...din usa-nchisa se auzea tacerea. Urzeam planuri de spargeri cumplite. Ma distrugeau gandurile. Nu ma puteam misca ... un pas nu mai puteam face. Frica ma sugruma...frica. Fiecare cuvant si privire ma sfasia cate putin....si-atunci imi doream sa dispar, sa fug sa nu ma mai vada nimeni, rusinandu-ma parca de incapacitatea mea de a fugi de langa usa-nchisa.

Si-au venit hohotele...si mainile se luptau sa le opreasca. M-am oprit pe scara...si-am plans, si nu mai stiam unde sa merg....si nu mai stiam in ce sa mai cred caci sfartecate mi-erau sperantele de usa-nchisa. As fi vrut un rand de scari un singur rand de scari...atat si unul cat mai sus...atat. Sa nu am unde sa ma duc, sa nu fiu nevoita sa-mi macin inima pe prima scara, langa usa-nchisa nestiind incotro s-a iau.

Si cand credeam c-am reusit sa ma ridic si sa plec, ma aruncau iar gandurile-n genunchi pe prima treapta.....Si nimic nu mai era langa mine...ca o ruina asteptam sa se deschida usa-nchisa. Ca o ruina ma sfarseam singura intr-o singura treapta, ca o ruina incapabila sa vada nepasarea, ca o ruina ma clatinam la fiecare greutate de pe scara.

Tic-tac! Si m-am trezit...si-am fugit. O fuga nebuna, o fuga distrugatoare, fara ragaz sa privesc inapoi. Ras, plans, fugeam si nu mai oboseam.

Si-am fugit, de nepasare, de indecizii, de crude comparatii, de aberatii, de zambete, de rare flori de iasomie, de dulci taceri in nopti intunecate...si-am fugit si fuga m-a secat. Cu lacrimi voi incepe si seceta-mi va fi o amintire.

Si-am stat, si m-am oprit si m-am trezit! Eram tot eu...dar mai bogata din iubire si sunt tot eu dar diferita, insa tot eu!
Si-am invatat ca nu pot renunta la mine si nici la tine...si tot ce pot si trebuie sa fac e sa fiu eu...orice ar insemna asta!!!

Romanţa zilelor de ieri

Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...

Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!

Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume -
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept...

Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinţi -
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!...

Ocoleşte-mă cu groază...
Dar opreşte-te deoparte,
Să mă poţi privi de-a-ntregul
Şi să-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte
Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt! - Ion Minulescu

Constatare întunecată

Ce vinovate ziduri ca n-au avut cum să mai strige

durerea încolțită-n patu-nsângerat!

Ce vinovate uși că nu s-au mai deschis

decât în clipa morții și-a sufletului salt!

Și vinovate sunt ferestrele căci nu s-au spart

de strigătu-amuțit al chinului blamat!

Și vinovată ești ființă

când crezi că-n fața morții poți să-nvingi...

Și vinovată ești ființă

când iți retezi secundele sperând...

și când rămâi, respiri, privind nedumerită,

cum moartea-ți fur-o viață...

Pe drum încoronat cu flori,

călătorește suflul, simțindu-și pentru un ultim timp, trăirea...

in trupul fără vlagă.

Ce trist se-aruncă peste viață,

pământ cu iz de sfâșiere!

Și contrasteaza prospețimea gropii,

cu spaima si durerea celor ce au pierdut și greutatea neființei!

Și pleci...

In sunete de jale, în murmurul sfâșietor...

al celor ce te-au vrut și te-au avut și te-au iubit în viața asta.

Ce urlete!

Ce vuiete sfârșesc în asfințit!

Ce urlete...de chinuri colosale, nînțelese insă de cei ce n-au iubit.

Ce urlete și ce mai frică...de chinul omului silit să-nfrunte condiția umană!

It can go on forever!

I always said I'd be happier alone ... I certainly have my work, my friends ... but to be someone in your life all the time? More trouble than it worth!    

Apparently I got over it!    

There is a reason I said I'd be happy alone, it wasn’t because I really thought I'd be happy alone, it was because I thought if I loved someone and then fall appart, I may not make it. It's easier to be alone because what if you learn that you need love…and then you don’t have it? What If you like it?...and you lay on it? What if you shape your life around it? and then it falls apart? can you even survive that kind of pain?    

Losing love is like losing an organ...it's like dying. The only difference is…death ends ... this!!! It can go on forever!

Indemn

I-am spus pianului  "Nu te opri, mai lasa-ma putin sa te iubesc!"
Pianule, nu te opri!
nici tu ploaie, nici tu vant,...nu va opriti!
Mai straluceste soare!
Mai canta-mi tu, privighetoare...
...trezeste-ma tu liliacule-nflorit!
Mai canta-mi pianule...
sa-mi zboare parul in vant, sa-mi acopere fata!
Sa ma ude ploaia si stropii sa-mi inunde ochii!
Sa zac in balta parfumata si moale de noroi...
si dansul sa ma poarte-n alte ganduri...
sa dansez mult, sa nu-mi mai simt genunchii...
sa ma imbat cu liliac si lacramioare!
Sa gust din fiecare strop de soare si din a ta suflare!
Sa-mi trimit dorul acasa la mine...
sa vina cu scrisori de lumina pline!
Sa rasune pianul si vantul si valurile marii
si sa se-auda rasetele voastre dragii mei!
Rasetele voastre sa ma trezesca,
toate rasetele voastre sa ma tina pe picioare!
Si natura sa comploteze cu voi, pentru mine...
Hai pianule, mai canta-mi tu si mai danseaza-ma o data!
Nu te opri daca voi plange,
nu te opri daca voi rade...tu doar mai canta-mi!
Si voi, voi cei ai mei, fi-ti fericiti!
cantati, dansati si bucurati-va de liliac, de lacramioare!
De soare si de ploaie...de tot ce v-a fost dat incontestabil.
Chemati-ma apoi, cu totii...
in dansul fericirii voastre, sa fie dansul fericirii noastre....
caci azi imi sunt simturile-amestecate in iubire
si-anihilate de ganduri pline de noroi!

Capat de zi

Ore sfarsite...clipe fugarite si ranite.
Ziua e-nghitita...
de serenada culorilor ce spala cerul.
Printre copaci adoarme lumina,
Revarsarea unui ultim zambet
Printre oameni ma amestec,
lumina difuza ma gaseste debusolata.
si ma-ncalzeste teribil....
Imi rasar in minte zambete moarte poate prea devreme... 
Pictura intunecata, semnal ca-ncepe noaptea.


Mirosul de sfarsit ma coase
si ma priveaza de aer gandul nerostit.
Ziua s-a sfarsit...
noaptea m-a sfatuit sa tac.
Sa tac si sa inspir...sa tac si sa reviu.
Caci m-am spart in mii de cuvinte...
mi-am sugrumat simtamintele!
Sa tac...

Ramai...

"Iar vrei sa pleci ? Ramai aici sa-ti spun
De ce -ti paream alt 'data-asa nebuna-
In prima zi cand nu ne cunosteam !.... 
Pe-atunci eram - iti mai aduci aminte?
[...]  
Nici nu iubeam , nici nu voiam sa stim 
A cui voi fi si-acui vei fi .... 
Dar mai tarziu a fost de-ajuns o seara... 
traita sub castani afara 
Si-a doua zi ...... 
A doua zi te vream 
Sa-mi fi alaturi nu o zi , ci toata 
Viata.....Dar tu nu puteai pricepe 
De ce-si-asvarle marea-nfuriata 
Stingheii stropi spre stropii de granit 
Si n-ai ghicit  
Inversunarea miscatoarei stepe 
Decat tarziu ...Si-atuncea m-ai iubit !..." - I. Minulescu

Plagiat

Scriu cu citat...sa nu fac plagiat

"Cand te ador nu ma gandesc..."

Cred c-am ratat...

Omor!

Caci te iubesc! Si nu am plagiat.

Guy de Maupassant

"Nu mi-e frica de pericole. Nu mi-e frica de fantome, nu cred in supranatural. Nu mi-e frica de morti; cred in nimicirea definitiva a oricarei fiinte care dispare.
Si-atunci? ... Si-atunci? Ei bine mi-e frica de mine insumi! Mi-e frica, frica de zvacnirile mintii...mi-e frica de acea infricostatoare senzatie care este spaima de neinteles [...] Mi-e frica mai ales de groaznica tulburare a gandurilor mele...de judecata care se pierde in haos, faramitata de o misterioasa neliniste invizibila..."

Guy de Maupassant

"Cum a fost posibil?"

Cum se picteaza?
O intrebare la care e greu sa se raspunda.
O intrebare care isi are raspunsul in ochii privitorului.
"Cum se picteaza?"...cu pasiune, uitand de lume si de tot, cu nesat, cu dorinta de a improsca lumea cu sentimente in culori.
Cuvintele sunt prea putine venind de la mine insa Millet se exprima minunat in incercarea de a da o definitie artei: "Arta este o lupta - in arta trebuie sa-ti pui pielea la bataie [...] as prefera sa nu mai spun nimic desct sa ma exprim fara vlaga" ("Scrisorile lui Vincent Van Gogh catre fratele sau Theo" - carte geniala, la fel si picturile lui)
Poate va intrebati de unde acest subiect? Nu e intamplator, acum cateva zile, am fost la o expozitie la Muzeul Taranului Roman, sub numele „Cum a fost posibil” expozitie cu o tematica nu tocmai placuta, gandindu-ne la consecinte...Holocaustul. Prietenul Alinei, Alex care ne-a invitat la expozitie, a realizat 2 tablouri pentru acest verisaj. Unul dintre ele e preferatul meu si il puteti admira  aici.  Au fost tablouri interesante dar cel care m-a impresionat cel mai mult a fost cel de care v-am spus, tocmai pentru ca erau atatea elemente care iti reconstuiau momente din trecut in detaliile cele mai dureroase. A fost exact pe tema, chiar daca puteai percepe in pictura lui multe alte imagini...
Puteai sa descoperi propria tema, regasindu-te in ceva ce nu ai creat, ceva ce doar ai admirat, iar in sinceritatea admiratiei te-ai putut identifica cu acele culori si imagini, tocmai de aceea exista arta, sa poti evada....Enjoy  :)

Conversatie? la metrou...

Deci, unii, in lipsa de ocupatie se transforma in "psiho-necunoscuti-ai strazilor-din Bucuresti".....Asa deci, te "aposteaza" necunoscutii la metrou cand tu astepti linistita...pe cineva, ceva...etc...

• El - Buna, scuza-ma ca te deranjez,  (eu  ma gandeam ca vrea sa ma intrebe ceva, cum sa ajunga             undeva...sau ceva de genu')...te-am vazut din partea cealalta, ca astepti pe cineva...si eu astept pe cineva. M-am gandit ca ar fi pacat sa nu incep o conversatie cu tine....
• Liniste totala, ma uit in spate...nimeni...da, tipu' vorbeste cu mine....JESUS
• Tot el - Mi se pare ca esti cea mai atragatoare femeie pe care am vazut-o in ultimele 20 de minute.
• Iarasi liniste....ma uit la el...ma bufneste rasul...ma intorc cu spatele...el continua...
• Iarasi el - E cam nasol sa astepti pe cineva, nu? E nasol sa te lase cineva sa astepti...
• Eu - Am ajuns mai devreme, nu ma face nimeni sa astept....(incepe sa ma enerveze)
• El - Apropo, eu sunt Adrian
• Eu - Frumos nume...
• El - Si pe tine cum te cheama?
• Eu - Marghioala.
• El - Ce nume frumos...de unde vine?
• Eu - E doar un nume, nu vine de nicaieri... (incepe sa ma enerveze si mai tare - ii scriu un mesaj Stefanei...)
• El - Si spune-mi, unde ai vrea sa te trezesti daca ai putea sa te trezesti in alta parte?
• Eu - Tot in acelasi loc in care ma voi trezi si maine...
• El - Stii de ce te intreb, ca as pleca intr-o excursie si...
• Eu - Si nu ai cu cine....uimeste-ma!
• El - Ei nu de-asta...dar ma gendeam ca imi dai tu o sugestie...
• Eu - Nu ...nu o sa iti dau nicio sugestie...(fraiere)
• El - Dar chiar ai ceva atragator in tine....spune-mi in afara de calitatle fizice ce alte calitati mai ai?
• Eu - Niciuna..
• El - Cred ca nu ti se intampla prea des sa primesti complimente asa pe strada (ce conteaza ca eram in pasaj???....)
• Ei - Nici nu imi doresc... (..imi venea sa ii zic: o ba da....zilnic si din ora-n ora ma loveste cate unu cu cate un compliment...)"
• El - Si mereu esti asa timida sau doar cand stai de vorba cu barbati de care te simti atrasa?
• Eu - Dar tu mereu esti asa impertinent sau doar in pasaj?
• El - Scuza-ma daca te-am ofensat...nu te mai retin mult...mai stau si eu vreo 2 minute asa....Stii mama mi-a zis sa ma feresc de fetele ca tine...ai tu noroc ca eu nu sunt prea ascultator....
• (Dar vai cat noroc pe capul meu....)
• El - Bine hai ca am plecat, te las cu bine frumusete si nu ma uita...
• Scot telefonul si formez un numar...ma prefac de fapt ca as vrea sa sun pe cineva....ma scote din sarite, daca nu mi-ar fi asa dreg telefonul meu ALB  i-as crapa capul cu el...Rasuflu usurata ca a plecat, ma intanlesc cu Stefana, incheiem comunisionul si plec....si totusi ma gandesc sa nu ma urmareasca NEBUNUL...se pare ca nu m-a urmarit si-am apucat sa refac intamplarea in cuvinte, pentru voi :D

Da, deci, i-as fi zis vreo doua, trei ...poate chiar patru dar ma gandeam sa nu scoata vreo sabie din teaca....:)))

2010 - 2011

Decembrie 2010 - a trecut, a trecut si Revelionul - chiar si pe vechi (stiti voi despre ce e vorba...).
A trecut o zi, au trecut doua...a trecut o luna, a trecut UN AN....iar eu nu am mai scris. De ce? Simplu, nu am mai avut timp, de fapt nu mi-am mai facut timp si pentru asta. Printre proiecte si examene, am reusit sa ma bucur, sa traiesc, sa ma descopar si sa iubesc...
A trecut Craciunul. Cafea cu sortisoara la "Deutsche welle" - o cafenea, in traducere libera...telecabina, inghetat, poze.... "Festival 39", incantatoarecafenea (unde trebuie neaparat sa mergeti, este absolut splendid si specialitatile va vor lasa gura apa, mai ales tortul frantuzesc cu visine, asa e cel "probat")...am stat, si-am stat, si vom mai sta...
In alta ordine de idei, am petrecut, asa ca fiecare, Revelionul oficial (sau poate nu chiar ca fiecare, a fost ceva mai special...). Am luat trenul, din Bucuresti, cu Alina si-am pornit spre destinatie. De fapt, destinatia finala a fost interesanta pentru ca la Adjud ne astepta Fanisa si, desigur, Mr. &Mrs. Ciubotaru   :D care ne-au dus, pe noi, cei trei..."un baiat si doua fete care sa mearga la o cabana". La o cabana undeva pe langa Onesti si nu la Pralea....Si-am petrecut...ne-am distrat, nu neaparat cum se obisnuieste, cu vestimentatie sclipicioasa si pahare de sticla, aranjamente etc...ci mai frumos, cu W.C. neconventional, friptura la gratar de 3 ori/zi, plus gulas, niste ștutz, apa de la fantana, caldura din soba (pentru ca am fost detinatorii "camerei calduroase") si nu in ultimul rand, "accidente cu sania"...opriri in gard, de la viteza si mai ales de la noapte....:D
Si-asa trecuram oficial in 2011...si "neoficial" am trecut in mod traditional, cu prieteni, ceva bun si veselie...
Si-acum  urmeaza scurta perioada de relaxare care sincer, este binevenita....vreau sa citesc, sa ma ascult, sa-mi pun in ordine gandurile....si sa-mi fac planurile....

Si-acum nu va mai plictisesc o sa va rasfat cu niste fotografii facute chiar cu cadoul de Craciun de la Mosu'.....