Evolutia unei intamplari...

Ploaia de cuvinte m-a izbit, ca un pumnal ratacit...

ratacit din tine - din alte secunde, minute si zile apuse, ratacit in mine...

Am privit in gol, am zabovit in cuvinte si timpul s-a oprit.

Scenarii si idei ruginite, fara pic de stralucire viitoare imi alergau prin minte.
Aerul prea putin si aglomeratia de sentimente ma sufoca,

si-am ramas impietrita la cuvantul ce mi te rapea.

Amalgamul de cuvinte imi transformau gandurile in namol.

Sa sparg, sa tip si sa te-alung as fi putut...

dar in privirea-ncetosata de durere, m-am regasit in tine.

a fost acel moment sublim sa-nteleg ca esti!

Ma chinuie si ma uimeste constientizarea asta.

Dar ma culeg si ma adun, putin cate putin din daruirea ta...

Gandul ca intamplarea a facut sa te gasesc 

si gandul ca nefericirea intamplarii a facut sa te descopar ma face sa ma-nbat de fericire.

Ma bucura evolutia intamplarii...

Azi

M-ambat cu zambetul tau.

M-arunc in ochii tai sticlind a cioburi de clipe...

...si relicve scumpe.

M-arunc in ei si pierd un veac de ceas.

M-ascund in ei si te respir...

...acum nu te regret,

 si sparg imaginea de maine

incertitudini si nelinisti

...le sparg, le tai si fara remuscari te profit AZI.

GOmentorship

Mișu Negrițoiu, Dragoș Bucurenci, Adela Rogojinaru și Șerban Alexandrescu vor fi prezenti marti, 5 octombrie, la conferinta GOmentorship – CAND VOI FI MARE. 

Aceștia vor vorbi despre traseul lor profesional, despre importanța pasiunii în alegerea carierei și despre așteptările pe care tinerii ar trebui să le aibă atunci când se gândesc să aleagă domeniul bancar, activismul într-un ONG de mediu, relațiile publice sau advertisingul. Accesul la eveniment este liber. 

Pentru cei interesati, mai multe detalii se pot gasi pe site-ul oficial. 

Din fuga trenului

Luna se-oglindeste-n şine,

gonind cu trenul si gandurile tale.

Ciudata stare de relax cu pofta de plans si suras...

Frica de tine nu te paraseste,

nu-ti dai seama ce-ti lipseste.

In geamul murdar ti se reflecta privirea intrebatoare...

Astepti sa vezi,

dar nimic nu se limpezeste si te-afunzi...

te-afunzi si mai mult in tine, de parca nu ar fi suficient.

Plecata-i iar cu ganduri grele si cu teama ca nu vei scapa de ele.

In goana trenului regasesti goana vietii tale.

Cruda-i suferinta cand nu e a ta

si scumpa-i iubirea cand speri dupa ea...

"Nu mi-e mila de durerea ta, ma ingrozeste caci intre timp a devenit si-a mea.
Cum crezi ca as putea zbura fara linistea ta?
Cum crezi ca as putea canta fara lumina din privirea ta?
Cum sa dansez fara tine?
Cum sa raspund intrebarilor fara sa dau glas insemnarii tale?
Cum sa m-adun fara cioburile clipelor noastre?
Ingheti in amestecul gandurilor tale... si fugi de caldura bratelor mele...
De ce?
si pana cand?
si pana unde vrei sa te arunce valurile de noroi din lumea ta?
Opreste-te o clipa, intoarce-te si naufragiaza-ncet spre mine..."

Monotonia care s-a instaurat nepasatoate ma ucide.
Nevoi primare...si-atat?!
Si-asa trist se-neaca dorinta de iubire....
Ma chinuie banalitatea transformarilor generate de trecerea timpului.
N-as vrea sa explic setea sentimentala ca urmare-a plictiselii.
Ce-astepti sa faca timpul?!
Ce-astept sa se intample oare?
dar astept...si-astept sa se sfarseasca asteptarea.

Antiteze

Nu vreau sa te sarut...

Dar o voi face.

Nu vreau sa te ascult...

Dar tot mai des o fac

Nu vreau sa te-nteleg

Dar asta fac mereu.

Nu vreau sa te regret...

Dar simt ca o voi face.

Nu vreau sa te cioplesc...

Decat din sentimente.

Nu vreau sa te iubesc...

Dar e deja primavara!!!

Nu vreau sa te parasesc...

Si ma intreb cand o voi face?

Ecou

Ecou al clipelor dorite

ce din neant au fost nascute,

neasteptate-au fost si-au fost urmate.

Ecou uitat si regretat cu nostalgie...

si-o propagare-aproape nula

si implicari de tarantula.

Ecou constant si derutant...

ridicat din aburi de vorbe si vin

Si de la ei...si au pornit in scurta melancolie a iubirii

...inca nu s-au oprit.

Si au trait...

fara rostiri de vise.

Ecoul al clipelor dorite

Ce din neant au fost nascute

Neasteptate-au fost si-au fost urmate.

Neasteptate-au fost

Si-au fost curmate???

Vartej de esenta

Si cateodata ma sperii de mine,

....de clipa-n care se nasc in mine aberatii.

Ma sperii si m-alerg si ma imprastii peste tot...

ca frunzele-n vant sunt la fel de secata.

De ce sa incercam sa stapanim furtuna?

Cand nimeni nu iubeste decat ura?!

De ce sa mai ofer?...sau sa cer?!

Mai bine sa n-aleg...s-alerg si sa nu pastrez nimic...

Sa nu mai caut explicatii?

Sa nu-mi mai umplu rafturile de chinuriri straine?

Sa scap de praful dureros si sa ma curat de speranta?

N-as putea...

Arunc funzele uscate...

si din vant adun doar florile de tei.

Si din voi pun in rafturi doar miresme si idei

...unde sa gasesc un scut sa nu ma mai loveasca vantul?

Am s-adun mereu...din fiecare tot ce-i mai greu sa care.

Seceta nealeasa

M-a plouat cu tristete si m-au inecat oamenii...

...in priviri schimonosite si reci.

Si uit sa mai fiu eu...

Si nu pot...sa lupt, sa cer ... sa sper.

E ceata, e frig si mi-e greata...desenez un traseu.

Te costa un leu de secunda.

Te costa putin, dar e-un chin.

Ce nu se termina-ncet.

Raposatii de pe Facebook

Sunt in concediu!!!!...nu fac mai nimic, sunt in sesiune si invat....si lenevesc, recunosc. Si uite-asa am inceput sa-l ascult din nou pe Toni (si nu numai) la InfoPro...e muzica buna si au concursuri interesante (la care nu particip de lene). Asa am auzit ca Iisus are cont pe Facebook...l-am cautat, desigur! :D nimic interesant!
Dar daca tot suntem la capitolul asta, tin sa va anunt ca si Elena Ceausescu are cont tot pe Facebook si este in relatie de casatorie cu cine credeti?! Nu cu Iisus :D...cu Nicolae Ceausescu, care are si el cont. Elena insa, asa cum a fost mereu in relatia lor, are mai multi prieteni....Amandoi locuiesc tineri si nelinistiti in Cuba, Havana. Odihnesca-se in pace!

Printre alte vedete "autohtone" prezente pe Facebook se numara si Nostradamus, Aristotel, Hitler, Eminescu...deci bucurati-va! :D

Cand paharul da pe dinafara...

Ahhhh...cata ipocrizie poate exista in constructia unei singure persoane!
Si mai are si ticuri nervoase imposibil de ignorat. Nici o propozitie, fraza sau roman nu ar putea explica starea pe care ti-o poate induce un astfel de om. M-as fi aruncat de pe o stanca daca as fi avut una pe-aproape...

Este superb sa fii copil de bani gata, nu? Este "superb" sa te lauzi cu reusitele banilor pe care parintii ti-i dau. Oare poti sa intelegi satisfactia unui profit doar de tine obtinut?! Of course not!
Cica Bucurestiul nu te-a schimbat...NU...nici macar in bine. Nu ti-ai cizelat catusi de putin comportamentul. Te scuzi ca asa esti tu... ca cine te place te place asa...bla bla bla...nu zice nimeni sa te schimbi dar macar ar trebui sa te autoeduci si sa te adaptezi mediului in care traiesti ca parca asta e caracteristica umana pe care o putem controla cel mai bine.
Oare esti in stare sa faci si afirmatii pozitive care sa nu aiba legatura cu propria-ti persoana?! N-as crede, pentru ca tu nu poti decat sa critici si sa razi intr-un mod vulgar de ceilalti. Asa tu crezi ca o sa obtii admiratia, aprobarea si poate simpatia celorlati?...Da, s-ar putea...  dar doar pe a celor care nu pot vedea dincolo de superficialitati, a celor care isi doresc prieteni doar ca sa ii distreze.

Cum poti sa te mandresti cu ceva ce nu e meritul tau? Oare de plagiat ai auzi? pentru ca se aplica si in viata personala....
Oare altceva in afara de mancare, unghii si pensat, vacantele tale "superbe", despre grupul tau de baieti, despre aceleasi rahaturi pe care nu le intelege nimeni nu poti sa vorbesti? Ca sa nu mai zic de fanteziile tale sexuale pe care nu te-ai sfiit sa le amintesti, asa macar in treacat, ca sa fii in centrul atentiei, fascinandu-te singura de discutie.
Stiu, sunt fraze prea lungi...dar furia pe care o simt ma face sa alunec in primejdia de a pierde firul frazelor lungi fara sa-mi pese.
Si stii ceva?! Nimic din toate astea nu conteaza...ma intreb daca ai suflet?...sau ai plans doar cand ai auzit ca nu mai e in stiu eu ce magazin geanta pe care ti-ai dorit-o atat de mult de la stiu eu ce mare firma? Si cu toate astea nu esti o "pitzi" pentru ca nici macar asta nu poti fi.

Si-acum ati putea crede ca sunt rea, invidioasa de fapt sau mai stiu eu ce alte "calitati" m-au facut sa scriu toate astea. In fond, chiar nu ma intereseaza...imi permit sa fiu cat de subiectiva vreau si trebuia sa dau curs dezgustului si dispretului acumultate...pentru asta, imi asum riscul de a nu citi nimeni ce-am scris. Daca stau bine sa ma gandesc, pot sa numar pe degete persoanele care cred ca se mai uita in treacat pe-aici. (Bine, am si cititori fideli, trebuie sa recunosc...si, daca as vrea sa fiu in rand cu lumea blogerilor ar trebui sa le multumesc cititorilor mei. Dar cine zice ca asta vreau?! Fratilor, daca nu va place sau nu va convine ceva, e simplu...NU CITITI)

Scrisoare

Si trebuie sa stii ca te astept in fiecare ceas
Si-n fiecare glas de veac, ascund un gand
De dor ...nu gol...
caci as putea sa te ador!
Astept sa scapi de umbre...
Astept sa vrei cuvinte...
Astept sa te ridici din tine...
sa te trezesti si sa ma vezi pe mine.
Alergi in perne si in vis cand tot mai simplu e sa tipi!
Sa urli nestiinta si dorinta.
Sa tremuri frica...neputinta.
Si-asa eu as putea...
sa iti capsez cu sarutari fierbinti,
Indispensabila si groaznica iubire.

De unde?!

Plang usurinta ta de a fi crud

Prin ignoranta.

Si in miros de levantica

Iti arunc injurii.

Asa cum tu pastrezi...

Invelite in arome pure

Doar nepasari adanci.

Si flori arati,

Desi ai numai scrum in tine.

Din fum se vor ivi copite

Si cotropindu-de ai sa te-ntrebi

De unde?!

de unde si mai ales de ce am disparut?

Ce chin...

Se-nvart in capul tau calatorii apuse...
cu suflete rapuse si supuse.
In linistea serii se supun durerii...si merii-nfloriti.
Pustiire...
Pe geam, un strop si-n mine un dor.
Pe ochii tai se-arunca zgomotul tacerilor.
Scrum si fum in amestec de parfum
negrul si-alte culori ciudate din lampile trupului sparte.
Si cioburi se-aduna in mine.
Ce chinuiri senine!!!
Dualitatea ta ... sirag de vorbe.
Scrisori si scrieri transcrise din vise...
muza si descrieri.
Parfum persistent si iarasi acelasi amestec indecent.
Discurs incoerent!
Se-nvarte lumina...
scaunul ma duce in valuri...
scartaie de clipe pardoseala si perdeaua miroase a vise.
Simplisme gratuite...nepermise.
In spaime de seara....
legaturi de ceara usor de-ncins
Si-usor de respins...ce chin...

....

Ma cheama marea,
Te chem in gand...
Sunete sinistre se rasfrang din tacerea-ti.
Si-i noapte si mici drame se-ascund.
Si-n taisuri se transforma tacerea si indiferenta...
Inot in ganduri, m-ascund in randuri!
Mi-a inghitit in valuri crezul, marea...
Si tot ea m-a inecat cu propriile-mi temeri.
Si te-am strigat
dar te-a surzit vartejul tau de spaime.
Si nu m-ai auzit...
Cumplit.
Si nu mai pot sa tip...
Nici nu mai vreau sa stii.
Si nu mai vreau sa vii...
Tu m-ai secat.
Si marea a-nghetat...

Amenintarea unor ganduri

Ca sa uit...beau
Ca sa uiti...fumezi...
dorm ca sa uit...
Dansez ca sa nu mai stiu.
Alerg si visez ca sa reviu!!!
Ma trezesc...
printre randuri de migrena.
Tic-tac tic-tac ca un buzz de arena.
Lupta cu mine incepe cu tine,
lupta cu tine se termina prin mine.
Intepatoare-amagire updatata de vodka si tigari.
Nu vrei sa vezi?
Nu vrei s-auzi...sa crezi?
Mai cheama-ma o data...
saruta-ma ca prima data!
Asculta-ma, asculta-te...
Terifiante explicatii...
Aberatii...Adoratii!!!

"When you're gone"

M-ai ingrozit...si m-ai ghicit.

m-ai fericit si m-ai gonit...

cu aschii de momente m-ai si saracit...

de simtaminte, de dorinte.

Dar le-am suflat in zari straine...

Si-au cazut tot peste tine.

Sa fug?!

mi-e frica doar ca nu ma mai opresc pana la tine.

Si tare mi-e frica sa nu trec pe langa mine

....pentru tine!!!

Si tare mi-e frica de fericire...

Pentru ca nu stiu cum se tine

Dar de voi sti...si de n-o voi retine

Ma voi amesteca,

fara de scapare, in disperare

...pentru tine!!!

Paste fericit!

Paste Fericit

Antidotul nepasarii...

Constientizezi suferinta si durerea unor copiii care se confrunta in fiecare zi cu aceeasi intrebare fara raspuns..."Cat mai am de trait?!...."
Nu ne gandim decat la noi si la cat de grave sunt problemele noastre. Ne gandim ca suntem nefericiti si ne dorim atatea lucruri care, credem noi, ne-ar ferici.
Iar ei ce vor? Doar sa mai traiasca...o zi...doua...un an...
Si daca ne-am gandi mai des la ei...
Piesa "Oscar si tanti Roz" la care am fost de curand te poate face sa te gandesti ca nici macar moartea nu te poate impiedica sa traiesti...sa simti...sa iubesti si sa pretuiesti fiecare secunda in care respiri.
Spectacolul a fost jucat in premiera la lansarea editiei a doua din campaniei Pampers UNICEF „1 pachet=1 vaccin”.
Marchează totodata întoarcerea OANEI PELLEA pe scena Teatrului Bulandra unde se joaca piesa. Actrita joaca alaturi de MARIUS MANOLE. Mai multe informatii si impresii despre piesa gasiti aici si aici...


Antidotul nepasarii suntem noi ....trebuie doar sa stim cum sa privim!

Anii mei...

A mai trecut un an din viata mea. Imi vine sa plang...si nu mi-e rusine sa plang imi este doar groaza ca nu ma mai opresc. De ce? de ce sa plang?! ...sau de ce m-am nascut?! Irelevant...
Plansul nu-i un semn al slabiciunii si nici unul al umilintei si nu-i neaparat un semn al suferintei. E o stare in care reversi tot ce-ai strans in tine...
Dar voi zambi...asa cum stiu sa fac...
Revad momente...am planuri mari in viitor. Ce am facut?.... ma intreb uneori si mai raspund din cand in cand.
Ce-as vea sa fac?! raspund mereu cu-aceeasi naivitate...TOTUL

Si desigur...Ziua Internationala a Poeziei.
Cu 23 de ani in urma, pe 21... Renasc mereu in ziua asta ca sa pot continua...sa fiu EU.

Buzunarul...

Si toate astea datorita Loredanei...Multumesc!

Doua umbre...doi oameni....doua costume cu suflet si palarii. Atat si este destul. Arta nu are pretentii cantitative ci calitative. "Buzunarul cu paine" o piesa de Matei Visniec. O piesa de teatru doar cu 2 pioni dar are au caracteristici de rege si regina. E un titlu, e o nimica toata, un buzunar cu paine din care insa se hranesc mii de oameni insetati de frumos. Replici si framantari, nimicuri mari....
O piesa care Matei Visniec creeaza personaje ce nu trăiesc într-o lume abandonată, ci sunt prezente, angrenate într-o problematică existenţială, tulburătoare.

"De ce Buzunarul? Un text inteligent. Vorbeşte despre noi. Aşa cum suntem. Cinici şi superficiali. Inteligenţi şi penibili. Generoşi şi laşi. Noi cu toate cele ale noastre. Bune şi rele.Într-o lume îngheţată în vorbe. Nemişcată. O lume caraghioasă şi tristă în acelaşi timp. Un text emoţionant. Vişniec undeva între Caragiale şi Beckett. Şi ce atâtea cuvinte!... De ce Buzunarul? Pentru că îmi face pur şi simplu mare plăcere să exist în aceasta piesă." (Oana Pellea)

Noticias de última hora

Nu am mai scris pe blog...decat poezii...din ce in ce mai multe!
N-as vrea sa le mai scriu. N-as vrea sa le mai stiu...
Le stiu si trebuie sa le scriu...arunc cuvintele din mine ca sa mai scap de mine.
Dar am vazut lucruri frumoase si am citit...si am trait ...si am descoperit oameni cu suflet, talentati si devotati...oameni nesufocati de monotonie si probleme de comunicare si socializare.
....8 martie....1 martie...flori, cadouri...pretexte de sarbatorit, ieftine si cu atat mai dureroase. Sigur ca ne place sa primim lucruri dragute, sigur ca avem nevoie de clipele in care suntem in centrul atentiei si in care suntem sarbatorite...Dar stau si ma intreb de ce trebuie sa fie o zi anume pentru toate astea?!
Sa nu mai exagerez totusi cu "filozofeala" asta ca sa nu vina feministele la mine cu vreo reclamatie...:D....La multi ani totusi si de pe acest blog....



Se intampla si lucruri frumoase cu astfel de ocazii. Am fost la un spectacol de teatru de 8 martie (intrere libera pentru fete...informatie pretioasa de la colega Cristina...care e la curent cu orice activitate la care e intrare libera k doar e criza...). Deci am fost la piesa "Te iubesc! Te iubesc?". Superb...cum ar spune Loredana (pt ca nici ea nu a lipsit)...mirobolant cum ar spune Stefana...Senzational ...cum ar zice Diaconescu...etc. Impresionant...cum o sa zic eu...
Si cateva replici din piesa, asa...in incheiere! Pe alta data si cu alte plictiseli de vorbe...


Ea: Dragostea bărbaţilor e ca un foc de paie. Se aprinde repede, şi se stinge şi mai repede.

EL: Te iubesc ca un nebun.
EA: Nebunia trece.
EL: Dar dragostea rămâne.
EA: Ce mai rămâne din dragoste după ce a trecut nebunia ? Obişnuinţa.

EL: Fericirea este..când e bine...şi nu ne certăm...şi dormim...

EA: Uita-te si tu in ce hal suntem. Nu iei in serios nimic. Ar trebui să suferi.
EL: N-ai idee cât sufăr...
EA: Când te gândeşti la trecut?
EL: Când mă gândesc la somn...

EA. Dacă aduci tot salariul acasă înseamnă că mă iubeşti?
EL: Bine, am să încerc să nu-l mai aduc pe tot...

Scormonire

Distrugi cu sunete nespuse
ce cantecul de suflet, in ganduri iti aduce?!
numeri clipe... le diseci
cauti puncte fara sa le unesti...
Torni galeti de zambete si imbratisari
si sadesti oare in suflete dureri?!
Intrebari dupa intrebari
se succed...le-auzi...le-astepti...le-alegi
dar nu raspunzi.
Fara regrete fara secrete...
doar carari predestinate si neumblate.
...troian de vise si dorinte
netraite inca din cauza ta, a mea
in ciuda dorintei....
Fericirea intamplarii te nefericeste
prin evolutie...
dar cauti sa schimbi asternutul monotoniei.
Cauti sa cerni prin sita ratiunii
orice fir de dorinta.
Simti caldura soarelui nevazut,
dar orice fapt trebuie explicat.
Si-adori atatea momente
pline de contradictii...inexistente,
dar scormonite din prea multe detalii si ambitii!!!
Ai vrea sa alungi scormonirea...
sa-ti aflii fericirea
... dar ai nevoie de-ajutor?!

Ciob de iarna

Imi place zapada pe case...
pe frunze...pe strada...
imi place zapada pe banca din parc...
si pe tufisuri.
Imi place zapada pe copaci...
si mai ales pe brazi...
dar cel mai tare imi place zapada pe mine.
Imi plac fulgii care mi se agata de gene...
si care mi se topesc pe buze...
imi place sa ma ninga...mult!
Si sa fiu acoperita de zapada...
si-apoi sa ma topesc...
si sa ploua peste voi cu picaturi de mine.
Sa ma adun din nou...
sa ma nasc iar in martie
si de la fiecare sa-mi recuperez fiinta
incet...incet...asa cum cade un fulg...
lin si fara durere!

Si-asa fumos sa ninga-n inima mea...
cu fulgi calzi de iubire!
Sa ninga cu flori de gheata!
Sa se topeasca cararile...
si sa se arata zorile.
Pe drum de tara-am hoinarit,
in iarna...
gheata m-a lovit...
m-a aruncat...
....m-am prabusit!
Dar am simtit cum mana ta m-a ridicat...
m-a aparat...
si m-am trezit cu sarutari de amintirea ta.
Iar mana mea pastreaza inca
urma calda ce-a inghetat clepsidra...
si-a alungat mahnirea.
Si iarasi ninge si se arunca peste noi
semnele de viata...
si se aduna peste tot,
...... doar cioburi de gheata!

Declaratie de razboi

O piatra?
Nu...
un bolovan...o stanca...un munte
nu...
o viata!
vreau cu ele s-arunci dupa mine
si sa ma strigi pe nume!

Razboiul din mine
cu vise sacrificate pentru tine...
A inceput in ofensiva!
E un duel continuu...
cu sabii de ganduri si clipe nebune
cu randuri scrise, necernute...
nestiute!
Presimtire...simtire...revenire
ma trezesc...
pierduta-n ratiune.
Mi-e frica de maine...
dar mai rau de mine.
Mi-e frica de ce-as putea face
dar ma-ngrozesc amanarile.
Mi-e frica de nimicuri
dar mai rau de ganduri sinistre.
Mi-e frica de vorbe
dar mai rau de tacere...
mi-e frica sa aflu,
dar e mai rau sa nu stiu...
Si ma catar pe copacul sanselor
dar spinii gandurilor negre
ma-nfioara si confund deja realitatile!

Am alungat dusmanii,
am iubit intamplarea sperand...
dorind...
si mai mult am cautat pacea...
in noaptea-n care,
am impletit margelele fericirii
din fumul dansului...al zambetului
si-al vorbelor tale.
Nu vreau sa rup mirajul...
nu vreau sa fie dimineata!
Dar m-am trezit.
Crunta revenire...si tot ma razboiesc!
Azi nu voi bea doar vin
azi voi fuma tigara amintirii...
Caci m-a legat orgoliul...
cu lanturi de frica
si mi-a incremenit materializarile de vise.

Si iarasi iti zic...
arunca dupa mine cu zilele...
cu anii...cu viata ta...
altfel aman atacul...
si razboiul nu s-ar sfarsi!
Dar nu-mi place durerea...
si nu-mi voi permite un armistitiu...
Voi castiga razboiul!

Party RTC....

Party...da, petrecerea Romtelecom! Care are loc in fiecare an pe 15 ianuarie...
Stiti foarte bine unde lucrez si mai nou m-am gandit sa ma si distrez acolo unde si lucrez...asa ca am decis sa merg la petrecerea RTC din 2010 (cu Alina, Valentina si Alexandru...cu ceilalti ne-am intanlit acolo). Petrecerea s-a tinut in Bamboo, care este intr-adevar mare dar nu foarte impresionant (candelabrele erau f. interesante este adevarat...).
Si ce sa va spun...a fost o seara frumoasa si plina de surprize. In primul rand pentru ca ma gandeam ca o sa fie plictiseala ...dar nu a fost...chiar deloc :)...si in al doilea rand pt ca ma gandeam ca o sa fie o gramada de luuuume...si da, a fost... dar a fost ok. Deci o seara romneasca, concursuri de dans si costume (si premii in console... merita sa iti iei o ie pe tine daca o aveai).
Am pierdut discursul directorului general...Mrs Ioannidis (scuzele de rigoare, se paracalo(gr)-va rugam)...si am ajuns cand cantau cei de la Incognito...apoi a fost si Loredana (care trebuie sa recunosc mi-a placut...cu mici exceptii), au cantat si cei de la Deepside Deejays si seara s-a incehiat cu melodii romanesti (si am dansat si m-am invartit de nu mai aveam aer...mai era si un alt motiv lipsa aerului dar nu are rost sa va povestec acum pt ca ar dura cateva zile bune)... si ritmuri de hip-hop :)...Si uite-asa am ajuns acasa la 5 dimineata desi a doua zi...(sambata) ...am lucrat! Ce mai conteaza...a fost extrem....maxim de fapt. Si o sa va demonstrez cu cateva poze...

P.S. am uitat sa va spun ca gazda petrecerii a fost Mihai Morar...:)

Rev 2010

Iata dragii mei ca am trecut si in 2010...cel putin pe vechi :D....s-aveam un An mai bun cu totii si sa reusim sa traim din plin timpul ce-l avem caci repede se mai scurge....
Si-am mai petrecut un Rev .... si-a fost frumos....si-au fost prieteni dragi si voie buna...si-a fost un inceput de an promitator (ca sa folosesc o expresie elevata)...si nu e o poveste, dar da...e de poveste.....
Desigur...nu au lipsit prajiturele Alinei cu branza si stafide, rahat...sehr gut!!!! Desi poate as fi vrut sa mai fie si lume de la Facultate...asa e situatia, presesiune...rahaturi multe de predat si inteleg desigur...Trebuie insa sa va spun ca a venit Stefana, care practic a reprezentat toata grupa si-a fost cu mine la trecerea dintre ani! Pacat totusi de faza cu alunele...:(
Si poze sunt dragute multe si nu pe blog....nu de alta dar sunt franta, de-o saptamana, de cand am venit de-acasa dupa relaxul de Craciun...dorm doar cate 3-4 ore pe noapta (sau ma rog...pe dimineata...avend in vedere ca ma culc la 4 si ma trezesc pela 6...)
Deci am o scuza viabila ca sa inchei acum prima postare din 2010....si cum ziceam....data viitoare va plictisesc mai mult...poate si cu niste poze.....