Doua umbre...doi oameni....doua costume cu suflet si palarii. Atat si este destul. Arta nu are pretentii cantitative ci calitative. "Buzunarul cu paine" o piesa de Matei Visniec. O piesa de teatru doar cu 2 pioni dar are au caracteristici de rege si regina. E un titlu, e o nimica toata, un buzunar cu paine din care insa se hranesc mii de oameni insetati de frumos. Replici si framantari, nimicuri mari....
O piesa care Matei Visniec creeaza personaje ce nu trăiesc într-o lume abandonată, ci sunt prezente, angrenate într-o problematică existenţială, tulburătoare.
"De ce Buzunarul? Un text inteligent. Vorbeşte despre noi. Aşa cum suntem. Cinici şi superficiali. Inteligenţi şi penibili. Generoşi şi laşi. Noi cu toate cele ale noastre. Bune şi rele.Într-o lume îngheţată în vorbe. Nemişcată. O lume caraghioasă şi tristă în acelaşi timp. Un text emoţionant. Vişniec undeva între Caragiale şi Beckett. Şi ce atâtea cuvinte!... De ce Buzunarul? Pentru că îmi face pur şi simplu mare plăcere să exist în aceasta piesă." (Oana Pellea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu