A mai trecut un an din viata mea. Imi vine sa plang...si nu mi-e rusine sa plang imi este doar groaza ca nu ma mai opresc. De ce? de ce sa plang?! ...sau de ce m-am nascut?! Irelevant...
Plansul nu-i un semn al slabiciunii si nici unul al umilintei si nu-i neaparat un semn al suferintei. E o stare in care reversi tot ce-ai strans in tine...
Dar voi zambi...asa cum stiu sa fac...
Revad momente...am planuri mari in viitor. Ce am facut?.... ma intreb uneori si mai raspund din cand in cand.
Ce-as vea sa fac?! raspund mereu cu-aceeasi naivitate...TOTUL
Si desigur...Ziua Internationala a Poeziei.
Cu 23 de ani in urma, pe 21... Renasc mereu in ziua asta ca sa pot continua...sa fiu EU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu