Din fuga trenului

Luna se-oglindeste-n şine,

gonind cu trenul si gandurile tale.

Ciudata stare de relax cu pofta de plans si suras...

Frica de tine nu te paraseste,

nu-ti dai seama ce-ti lipseste.

In geamul murdar ti se reflecta privirea intrebatoare...

Astepti sa vezi,

dar nimic nu se limpezeste si te-afunzi...

te-afunzi si mai mult in tine, de parca nu ar fi suficient.

Plecata-i iar cu ganduri grele si cu teama ca nu vei scapa de ele.

In goana trenului regasesti goana vietii tale.

Cruda-i suferinta cand nu e a ta

si scumpa-i iubirea cand speri dupa ea...

"Nu mi-e mila de durerea ta, ma ingrozeste caci intre timp a devenit si-a mea.
Cum crezi ca as putea zbura fara linistea ta?
Cum crezi ca as putea canta fara lumina din privirea ta?
Cum sa dansez fara tine?
Cum sa raspund intrebarilor fara sa dau glas insemnarii tale?
Cum sa m-adun fara cioburile clipelor noastre?
Ingheti in amestecul gandurilor tale... si fugi de caldura bratelor mele...
De ce?
si pana cand?
si pana unde vrei sa te arunce valurile de noroi din lumea ta?
Opreste-te o clipa, intoarce-te si naufragiaza-ncet spre mine..."