Evolutia unei intamplari...

Ploaia de cuvinte m-a izbit, ca un pumnal ratacit...

ratacit din tine - din alte secunde, minute si zile apuse, ratacit in mine...

Am privit in gol, am zabovit in cuvinte si timpul s-a oprit.

Scenarii si idei ruginite, fara pic de stralucire viitoare imi alergau prin minte.
Aerul prea putin si aglomeratia de sentimente ma sufoca,

si-am ramas impietrita la cuvantul ce mi te rapea.

Amalgamul de cuvinte imi transformau gandurile in namol.

Sa sparg, sa tip si sa te-alung as fi putut...

dar in privirea-ncetosata de durere, m-am regasit in tine.

a fost acel moment sublim sa-nteleg ca esti!

Ma chinuie si ma uimeste constientizarea asta.

Dar ma culeg si ma adun, putin cate putin din daruirea ta...

Gandul ca intamplarea a facut sa te gasesc 

si gandul ca nefericirea intamplarii a facut sa te descopar ma face sa ma-nbat de fericire.

Ma bucura evolutia intamplarii...

Azi

M-ambat cu zambetul tau.

M-arunc in ochii tai sticlind a cioburi de clipe...

...si relicve scumpe.

M-arunc in ei si pierd un veac de ceas.

M-ascund in ei si te respir...

...acum nu te regret,

 si sparg imaginea de maine

incertitudini si nelinisti

...le sparg, le tai si fara remuscari te profit AZI.