Monotonia care s-a instaurat nepasatoate ma ucide.
Nevoi primare...si-atat?!
Si-asa trist se-neaca dorinta de iubire....
Ma chinuie banalitatea transformarilor generate de trecerea timpului.
N-as vrea sa explic setea sentimentala ca urmare-a plictiselii.
Ce-astepti sa faca timpul?!
Ce-astept sa se intample oare?
dar astept...si-astept sa se sfarseasca asteptarea.
Un comentariu:
ma gandeam zilele astea.....in esenta noastra psiho-structurala..suntem infiorator de singuri...atatea gesturi ,atatea taceri,lacrimi, frustrari,transformate in secrete pe care aproape sigur le va acoperi strigatul uitarii!
Trimiteți un comentariu