Nu...
un bolovan...o stanca...un munte
nu...
o viata!
vreau cu ele s-arunci dupa mine
si sa ma strigi pe nume!
Razboiul din mine
cu vise sacrificate pentru tine...
A inceput in ofensiva!
E un duel continuu...
cu sabii de ganduri si clipe nebune
cu randuri scrise, necernute...
nestiute!
Presimtire...simtire...revenire
ma trezesc...
pierduta-n ratiune.
Mi-e frica de maine...
dar mai rau de mine.
Mi-e frica de ce-as putea face
dar ma-ngrozesc amanarile.
Mi-e frica de nimicuri
dar mai rau de ganduri sinistre.
Mi-e frica de vorbe
dar mai rau de tacere...
mi-e frica sa aflu,
dar e mai rau sa nu stiu...
Si ma catar pe copacul sanselor
dar spinii gandurilor negre
ma-nfioara si confund deja realitatile!
Am alungat dusmanii,
am iubit intamplarea sperand...
dorind...
si mai mult am cautat pacea...
in noaptea-n care,
am impletit margelele fericirii
din fumul dansului...al zambetului
si-al vorbelor tale.
Nu vreau sa rup mirajul...
nu vreau sa fie dimineata!
Dar m-am trezit.
Crunta revenire...si tot ma razboiesc!
Azi nu voi bea doar vin
azi voi fuma tigara amintirii...
Caci m-a legat orgoliul...
cu lanturi de frica
si mi-a incremenit materializarile de vise.
Si iarasi iti zic...
arunca dupa mine cu zilele...
cu anii...cu viata ta...
altfel aman atacul...
si razboiul nu s-ar sfarsi!
Dar nu-mi place durerea...
si nu-mi voi permite un armistitiu...
Voi castiga razboiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu