Strig utopia existentiala,
caut cararea reala...
urasc desertaciunea morala.
Ce vise?Sperante?!
Muscati animale umane
din propria hrana murdara,
Mancati din durerea creata
si beti din lacrimi de sare!
Doar El sa v-ajute...
sa va curme candva
viata hranita cu ura....
Si trece[..]
ramane doar existenta vitala
pe care noi toti o scrijelim
cu dulce durere...pe suflete goale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu