Imi simt pleopele grele
si creieru-nbufnat
ca l-am tot incarcat
cu boli de nestiinta...
Si ca l-am imbatat
cu vin de necredinta,
Si ca l-am neglijat
treptat...
Cersind doar fericita biruinta.
E de prisos a spune
ca nu l-am speriat
cu valurile grele
de chinuri si placere...
E drept,l-am pedepsit..
Dar nu voit!
Si oare l-am hranit?!
Ei bine...e rascoala!!!
Si toti suntem datori c-o revolutie
sau nu?!
Si toti suntem fiii unei lupte
sau nu?!
Dar nimeni nu mai crede in virtute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu