Drum inevitabil...epilog ireversibil
Copilul doarme
purtat de vis,
mama-i poarta de grija.
Iubita surade sopteste-il cheama
El vine, apare-dispare
Asteapta hazardul.
Bunica recita poemul intreg...
Viata.
Bunicul senin mentine speranta.
Tribulatie...
datorita creatiei, fara cadere-n dizgratie.
Te rog....fara singuratate
fara flori negre de ura si lacrimi.
Ochii vad si ascund...intuneric si lumina
drum circular.
Picuri de clipe uda abisul durerii.
Ochii imensi te ingheata...
privirea atat de ravnita...ce stranie caldura!
Consonanta!
Singurul leac e uitarea
Si...uitarea cere departare
de flacara vie a fericirii nemarginite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu