Cand greierii s-aud și clipele-s negre,
parc-au murit romanțele sub banca de nuiele.
Parc-aș vedea prin gratii nebunele doruri grele
Și-mi pare c-aud în spate, intre blocuri,
aceleași monotone roluri.
Mai sunt din când in când și goluri.
Goluri de noapte și feerice tăceri chemate.

Când greierii nu se mai potolesc și miroase-a ploaie,
aștept pe geam să te zăresc...
da-i noapte si n-ai să vii odată cu lumina...
și n-ai să vii când greierii s-or potoli.