La manastire
ajungi din iubire...
din prea multa iubire
ajungi la nemurire?
Rascolesc visele
ca sa omor abisele durerii
si caut mereu
puterea sa pot sa fiu Eu.
Copiii...
Naivitatea lor ingereasca
ar putea sa infloreasca zambete
pe fetele brazdate de timp si durere.
Copiii...
dovezi de iubire
sacrificii cu teama, cu spaima
reprosuri...regrete!
Copiii...
paiete pe rochii ale tineretii,
procese de constiinta mai dese....
Copiii...
Covor de sperante pe urmele mele
Fara urme de praf
si ghem de simtaminte
se rup in mine
se imprastie intr-o mie de clipe.
Cu miile de-ntrebari
ce sa fac oare?
As vrea sa smulg neputinta din mine
si cu ea sa ucid puii necredintei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu